Vera Nastasiu: Laurențiu, mă bucur că ești aici. Îți recomand să pui un creion de lemn în spatele caninilor, să poziționeazi apexul limbii la intrarea în cerul gurii, să respiri pe nas puternic și să pui presiune pe diafragma (cel mai puternic mușchi de la abdomen) ca să faci vârful limbii să vibreze. 

Exercițiu de dicție pentru Ri. 

Treci printre meri, peri și alți pomi fructiferi, deseori auzi greieri sau cum zboară păsări, grauri și fluturi, apoi vezi țipari bondari și țânțari ce-ți sunt adversari.

Uite câți oameni mari, ce-i drept cam măgari, sunt îmbrăcați în șalvari, poartă ochelari vulgari fiindcă-s cam avari; deodată apari, ceri flori în multe culori de la grădinari florari și apoi iar dispari printre aceiași oameni mari.

Te miri din priviri și nu încetezi să admiri cocotieri fructiferi ce nu-s de ieri, de-alaltăieri, curate averi pe care ai putea să le oferi în negocieri.

Între două plecări, veniri și reveniri - că te și miri de-atâtea porniri și opriri - când ești pe drumuri cu treburi, desfășori observatori chiori printre creneluri, de câte ori cunoști producători sau băutori de vinuri.

Cutreieri când nu mai treieri, ai vrea să pleci ca niște porumbei voiajori prin țări și marinari călători pe mări. Scuturi firimituri, mănânci murături lângă muguri de struguri, ceri ochelari pentru globi oculari fiindcă nu prea știi dacă trebuie să citești pori sau peri, mori sau meri, sori sau seri, adori sau aderi, dări sau gări, mări sau nări, hori sau nori, duri sau suri, veri sau seri, tari ori rari, dar e sigur că ceri beri în seri, câțiva pari mari și tari pentru feciori cu bujori în obrăjori, pe la moară - pe la mori, pe sub soare - pe sub sori.

Vera Nastasiu: “Bun. Aceasta a fost. Aveți întrebări?”. Cam așa își încheie discursul mai toți vorbitorii din zilele noastre.

Nu e nimic rău în a primi întrebări de la participanți sau în a lămuri posibilele confuzii legate de ceea ce ai discutat în discursul tău.

Însă, sunt de părere că nu așa ar trebui să se încheie un speech în adevăratul sens al cuvântului.

Este ca și când mergi cu mașina pe autostrada cu 100 de kilometri pe oră, totul merge bine și, brusc, rămâi fără benzină. Este prea abruptă această încheiere și lași impresia celor din sală că te simți inconfortabil și că abia așteptai să termini pe ziua respectivă.

Nu te gândi acum că trebuie să termini speech-ul cu o poveste specială sau cu o glumă extraordinară, ci doar cu o încheiere.

Reia punctele importante ale prezentării, trage concluzii și arată-le oamenilor din sală exact ceea ce vrei de la ei să facă. Abia apoi poți să îi rogi să îți adreseze întrebări în cazul în care au neclarități. Nu termina brusc un discurs, termină cu un sumar, cu o recapitulare. Asta mai ales pentru că toată studiile indică faptul că 25% din informația prezentată se fixează în momentul recpitulării.

Așadar, dacă nu dorești ca participanții să plece doar cu câteva impresii, ci să fie lămuriți asupra chestiunilor discutate în timpul speech-ului tău, recapitularea este absolut obligatorie. Desigur, dacă publicul o cere, putem să avem și o sesiune de întrebări și răspunsuri, dar nu obliga publicul să îți pună întrebări, pentru că poate ai fost suficient de convingător și concis, încât i-ai lămurit din prima.

Vera Nastasiu: Cristina, poți începe discursul în diverse feluri, dar gândeşte-te că modul cum începi trebuie să stârnească interesul auditoriului. Să reuşeşti să te conectezi, să stabileşti o legătură cu auditoriul tău. Să le câştigi încrederea, bunăvoinţa şi să le captezi întreaga atenţie. Să îi faci să fie interesaţi, curioşi de ceea ce le vei spune. Iata șapte sfaturi care te vor ajuta:

1. Aminteşte-ţi de ultimul roman citit sau de ultimul film pe care l-ai văzut. Toate au început cu ceva care ţi-a captat atenţia. La fel se întâmplă şi în cazul articolelor bune de ziar, care te fac curios prin titlu şi te ţin în suspans, te fac să le citeşti până la sfârşit.

2. Poţi începe cu „Să vă spun câte ceva despre mine…”, dar asta doar în situaţia în care nu ai fost prezentat de către altcineva.

3. Poţi începe cu o poveste care să se potrivească cu tema discursului.

4. Un început interesant este şi o întrebare bine ticluită, care va determina ascultătorii să îşi caute răspunsul în mintea lor şi să fie atenţi la discursul tău, pentru a vedea dacă răspunsul lor se potriveşte cu al tău.

5. Poţi să începi cu o glumă, în cazul în care se potriveşte contextului, dar numai dacă te pricepi să spui bancuri.

6. Poţi să începi discursul făcând o referire la locul şi la evenimentul la care participi sau la o altă ocazie similară.

7. Poţi începe cu un citat, o definiţie, un videoclip sau o sinteză de date statistice, relevante pentru acel moment şi loc.

Oricum ai alege să începi un discurs, fă în aşa fel încât ascultătorii tăi să fie implicaţi personal. Poţi face acest lucru stimulându-le în mod delicat orgoliile, astfel încât ei să fie convinşi că tu vorbeşti despre ei şi că îţi pasă de ei.